Cum se extrag uleiurile esențiale? Oare contează metoda prin care se obțin și ce presupune procesul de extracție?
Iată două întrebări la care, în general, nu acordăm prea multă atenție, însă cunoașterea acestor informații ne poate ajuta să luăm decizii corecte atunci când dorim să cumpărăm uleiuri esențiale, astfel încât să fim siguri că beneficiem de toate proprietățile active terapeutice ale acestora.
Ce sunt uleiurile esențiale?
Uleiurile esențiale sunt esențe aromatice extrase din plante, sunt însăși ”chintesența” plantelor. Acești compuși aromatici volatili, care se găsesc în semințe, coajă, tulpini, rădăcini, flori și alte părți ale plantelor, conferă plantelor mirosul distinctiv și le protejează de dăunători și prădători. Sunt produse de celulele secretoare ale plantei, care pot fi la suprafața sau la interior, în frunze și flori. De exemplu, dacă atingem o frunză de lavandă, putem mirosi uleiul esențial pe vârful degetelor, în timp ce în cazul eucaliptului, trebuie să rupem frunza pentru a elibera compușii aromatici.
Cum se obțin uleiurile esențiale?
Există mai multe modalități prin care compușii aromatici sunt extrași din plante. Unele metode de extracție sunt practicate de mii de ani, în timp ce altele mai recente încă trebuie să își demonstreze eficacitatea.
Alegerea metodei este importantă, deoarece va influența calitatea finală și calitățile terapeutice ale uleiului esențial. Într-adevăr, fiecare procedeu creează un produs diferit, deoarece extrage constituenți diferiți din plantă. Cu toate acestea, indiferent de metoda folosită, este necesară o înțelegere profundă a modului și a momentului de recoltare a materialului vegetal, pentru a obține cantitatea maximă de compuși fitochimici și cele mai puternice uleiuri esențiale.
# Distilarea cu aburi
Cunoscută încă din Antichitate, cu o tradiție de 5000 de ani, distilarea cu aburi rămâne cea mai frecvent folosită metodă pentru producerea uleiurilor esențiale. În timpul acestui proces, aburul fierbinte trece prin materialul vegetal, determinând eliberarea compușilor aromatici volatili din celulele plantei. În timp ce aburul și moleculele de ulei se ridică, ele sunt captate într-un condensator, unde mixul de abur și ulei este răcit iar compușii lipofili/ hidrofobi (insolubili în apă) sunt separați de compușii hidrofili (solubili în apă) ai plantei. Ca urmare a acestui proces de răcire, vaporii de apă se transformă în lichid, captând compușii hidrofili și formând apa florală sau hidrosolul, în timp ce moleculele de ulei esențial mai ușoare (compușii fitochimici), care s-au concentrat într-o peliculă la suprafața apei, sunt colectate în separator.
Două variante ale acestei metode de extracție sunt hidrodistilarea, un procedeu în care materialul vegetal este scufundat în apă fierbinte, și distilarea cu apă și abur, o combinație între distilarea cu apă și hidrodistilarea. În ambele cazuri, aburul și compușii volatili sunt captați în vasul de răcire și apoi separați, pentru a permite colectarea uleiurilor esențiale.
Distilarea uleiurilor esențiale este o artă și o știință deopotrivă. Ca și în cazul vinurilor fine, calitatea uleiului esențial obținut depinde de mai mulți factori: metoda de cultivare (organică sau cu substanțe chimice), amplasarea geografică, clima, calitatea solului și, mai ales, echipamentele folosite și tehnica distilării. Unele plante sunt distilate imediat după recoltare, în timp ce altele pot fi lăsate câteva zile sau pot fi chiar uscate înainte de a fi distilate. Pentru a nu compromite proprietățile active ale plantelor și pentru a păstra cea mai mare cantitate posibilă de compuși volatili aromatici, distilarea trebuie făcută la temperaturi foarte scăzute și la o presiune foarte mică. De asemenea, cantitatea de ulei obținută variază în funcție de plantă, deoarece pentru distilarea fiecărei specii este nevoie de condiții diferite de temperatură și presiune și de perioade de timp diferite până când sunt eliberați toți compușii organici volatili.
Pentru a obține 450 ml de ulei esențial de chiparos se folosesc aproximativ 910 kg de lemn de chiparos, distilat timp de 24 de ore – dacă procesul distilării s-ar opri cu 30 de minute mai devreme, s-ar pierde 20 dintre cei mai importanți compuși activi!
# Presarea la rece
Așa cum îi spune și numele, este o metodă care nu necesită folosirea unei surse de căldură, ceea ce permite păstrarea integrală a proprietăților active ale plantei. Această tehnică este utilizată în special pentru extragerea uleiurilor esențiale din familia citricelor (lămâie, portocală, mandarină, grepfruit, bergamotă, limetă).
La origini, procesul de extracție era foarte laborios și se făcea manual, folosind un burete special pentru a colecta uleiurile esențiale și lichidul. Buretele era apoi presat într-un dispozitiv asemănător cu o menghină așezată deasupra unui recipient, iar uleiul era colectat și separat de restul lichidului extras. În prezent, procesul de extracție prin presare la rece este mult mai simplu. Cojile fructelor sunt puse într-un recipient cu vîrfuri metalice care perforează lent cojile, care apoi sunt înmuiate în apă și presate mecanic, obținându-se suc de citrice. Majoritatea mașinilor de presare la rece utilizează forța centrifugă pentru a ajuta la separarea uleiului de restul pulpei vegetale și de lichid. Procesul de perforare și centrifugare eliberează uleiurile esențiale, care sunt apoi colectate și îmbuteliate.
Cojile de citrice sunt adesea obținute în cantități vrac, ca produs secundar al industriei sucurilor de citrice, motiv pentru care multe dintre aceste uleiuri esențiale sunt ușor de procurat și la costuri reduse. Cu toate acestea, ca și în cazul distilării cu aburi, pentru a obține uleiurile esențiale pure este necesar să se utilizeze materie primă de foarte bună calitate, din surse organice. Utilizarea pe scară largă a pesticidelor și îngrășămintelor chimice pentru întreținerea culturilor de citrice reprezintă o preocupare reală pentru utilizatorii de uleiuri esențiale. Un alt aspect important este și faptul că multe uleiuri esențiale de citrice de pe piață sunt uleiuri esențiale de calitate inferioară, obținute prin distilarea cu abur a cojilor și nu prin presare la rece, ceea ce schimbă radical proprietățile terapeutice ale compușilor volatili.
# Enfleurage
Aceasta este una dintre cele mai vechi și costisitoare metode de extragere a compușilor organici volatili, folosită pentru a capta esența unor flori delicate precum florile de iasomie sau de portocal.
Procedeul presupunea așezarea florilor pe un strat de grăsime animală, întins în prealabil pe o suprafață de sticlă. După câteva zile, după ce uleiul esențial se impregna în grăsime, florile erau înlocuite cu flori proaspete iar procesul se repeta de mai multe ori, până când grăsimea ajungea la saturație. Rezultatul obținut era o pomadă, adică un amestec de grăsime și uleiuri esențiale care trebuia dizolvată cu alcool pentru a extrage o substanță care conținea compuși volatili și nevolatili, numită ” absolut”.
Tehnica enfleurage este un proces care poate dura câteva săptămâni sau chiar luni de zile și este folosită mult mai rar în prezent, deoarece majoritatea oamenilor nu doresc ca produsele lor de îngrijire personală să provină din surse animale.
# Extracția cu solvenți
O altă metodă utilizată pentru a extrage uleiuri esențiale din plante este prin utilizarea de unor baze lichide (solvenți). În vremurile biblice, oamenii extrăgeau cantități minuscule de ulei esențial de tămâie ținând rășina în ulei de măsline pentru scurt timp (asemănător tehnicii de macerare). Tehnicile moderne din ziua de azi sunt mult mai rapide și permit extragerea unor cantități mai mari de compuși volatili folosind solvenți organici (din hidrocarburi), cum ar fi benzenul, toluenul, hexanul, dimetil eterul sau etanolul. Plantele sunt acoperite cu solvent și încălzite pentru a dizolva compușii volatili, apoi solventul este evaporat prin încălzire ușoară, obținându-se un reziduu semisolid de uleiuri esențiale, ceruri, rășini și alte substanțe fitochimice lipofile/hidrofobe (insolubile în apă). Acest material gras și ceros se numește ”concret” (concrete în limba engleză) și poate fi folosit pentru a crea parfumuri pe bază de alcool. În continuare, pentru a extrage uleiul esențial, materialul este amestecat cu alcool etilic, pentru a dizolva compușii aromatici. Apoi, amestecul este filtrat și distilat, evaporându-se aproape întreaga cantitate de alcool (>95%) și lăsând în urmă compușii aromatici extrași sub formă de lichid gros, cleios. Această substanță conține compuși volatili și nevolatili și este numită ”absolut”.
Procedeul este folosit în mod obișnuit pentru a extrage esența din părțile foarte delicate ale plantelor, cum ar fi petalele de flori, cele mai cunoscute fiind extractele de trandafiri și iasomie. Uleiurile absolute sunt utilizate în special în industria parfumurilor însă, din cauza solvenților utilizați în procesul de extracție, nu sunt considerate a fi de grad terapeutic, deoarece întotdeauna rămân anumite reziduuri de la solvenți.
# Extracția cu dioxid de carbon
O metodă alternativă pentru extragerea uleiurilor aromatice din plante, care câștigă tot mai multă popularitate, este extracția cu dioxid de carbon supercritic (sCO2). Acesta s-a dovedit a fi cel mai puțin toxic dintre solvenții organici, deoarece nu lasă niciun reziduu în uleiurile esențiale.
Dioxidul de carbon supercritic este un fluid introdus într-un recipient plin cu material vegetal și pus sub presiune extremă (de 100 până la 200 de ori presiunea atmosferică normală), la o temperatură de aproximativ 29.50 C. Această combinație între temperatura ușor crescută și presiunea extrem de ridicată aduce dioxidul de carbon într-o stare ”supercritică”, în care dioxidul de carbon este parțial lichid și parțial gaz (ca o ceață densă), care permite compușilor aromatici volatili din plante să se dizolve. În continuare, dioxidul de carbon supercritic, care conține acum compușii fitochimici, este separat de restul materialului vegetal și readus la presiunea atmosferică normală, unde poate exista doar în stare gazoasă, lăsând în urmă compușii aromatici sub formă de ulei esențial.
Prin folosirea extracției cu dioxid de carbon se obține o cantitate de ulei mai mare decât în cazul distilării. Se consideră că uleiurile esențiale au o calitate excepțională însă, dat fiind că echipamentul necesar este foarte costisitor, această metodă nu este încă o practică uzuală.
# Extracția rășinilor
Tehnica extracției cu ajutorul solvenților se folosește și în cazul cleiului de arbore sau al rășinilor (tămâie, smirnă, galbanum).
Rășina naturală este o substanţă de consistență vâscoasă, secretată de anumite plante și copaci în mod natural, în scop de protecție. Pentru obținerea rășinii, se fac incizii în scoarța copacilor, declanșând astfel producția de rășină care, în contact cu aerul, se solidifică și poate fi colectată manual.
Extragerea compușilor aromatici se face fie prin distilare cu abur (cea mai indicată metodă, pentru a obține ulei pur, cu valențe terapeutice), fie prin utilizarea unor solvenți organici (din hidrocarburi), precum benzenul, hexanul sau eterul din petrol, care ulterior sunt filtrați și îndepărtați prin distilare; în cazul în care se folosește un solvent pe bază de alcool, atunci se obține un gudron (de exemplu: gudronul din tămâie şi smirnă).
Excepție face uleiul esențial de copaiba, care este rășină pură, extrasă direct din trunchiul copacului prin bătăi ușoare cu degetele, asemănător modului în care sunt obținute cauciucul și esența de arțar. Rășina este apoi filtrată, obținându-se uleiul esențial de copaiba.
# Distilarea fracționată
Distilarea fracționată separă uleiul volatil în diferite fracții sau porțiuni la diferite puncte de fierbere. Acest procedeu este utilizat în rafinăriile de petrol pentru distilarea produselor petroliere și nu este potrivit pentru uleiurile esențiale de calitate terapeutică.
# Percolarea
Percolarea este una dintre cele mai noi metode de extracție a uleiurilor esențiale, oarecum asemănătoare cu distilarea obișnuită, dar fluxul proceselor este invers. Aburul este produs într-un generator de abur amplasat deasupra materialului vegetal. Vaporii de apă străbat materialul vegetal de sus în jos și extrag compușii aromatici. Aburul și moleculele de ulei sunt colectate într-un tub care trece prin mai multe vase de răcire, fiecare dintre acestea fiind progresiv mai rece decât cel precedent. Produsul distilat este colectat și extras la sfârșitul procesului într-un mod asemănător cu cel utilizat în cazul distilării.
Metoda se folosește în special pentru extragerea uleiurilor esențiale din material vegetal dur sau lemnos, cum ar fi semințele plantelor aromatice. Tehnica a fost utilizată cu succes în Franța, însă uneori se produce o emulsie care nu poate fi separată, astfel încât deocamdată nu este utilizată pe scară largă.
# Procesul fitonic
Este una dintre cele mai noi metode de extracție a uleiurilor esențiale, care utilizează un nou solvent pe bază de hidrofluorocarbon-134a pentru a extrage constituenții aromatici din materiale vegetal. Se mai numește și extracția de florasol iar uleiurile sunt denumite fitoli. Procedura utilizează tetrafluoretanul (134a), substanță cu o toxicitate foarte redusă prin inhalare (la șobolani), astfel încât se consideră sigură pentru extracția uleiurilor esențiale. Cu toate acestea, există un risc minor de a rămâne reziduuri de solvenți în ulei, fapt pentru care nu se recomandă utilizarea acestor uleiurilor esențiale în scop terapeutic.
Sper că acest articol te-a ajutat să înțelegi impactul pe care metodele de extracție a uleiurilor esențiale îl au asupra calității acestora și importanța utilizării uleiurilor esențiale de calitate terapeutică. Nu uita că, dintre toate metodele de extracție folosite, doar prin distilare și presare se obțin uleiuri esențiale. Celelalte produse (extracte de CO2, uleiuri absolute, fitoli) au alte proprietăți chimice și, implicit, alte utilizări și beneficii terapeutice.
Data viitoare când vei cumpăra uleiuri esențiale, îți recomand să citești etichetele și să alegi înțelept!
Te interesează să afli cum poți folosi aromoterapia și uleiurile esențiale în fiecare zi? Află 6 metode simple prin care poți combate oboseala cu ajutorul uleiurilor esențiale.
