Uleiurile esențiale sunt, probabil, cele mai surprinzătoare substanțe naturale pe care le avem astăzi la îndemână. Ele reprezintă natura în forma ei cea mai concentrată, în care matricea energetică și proprietățile plantelor din care au fost extrase sunt păstrate intacte. Din acest motiv, aceste substanțe sunt considerate „forţa vieţii”, esența sau „sufletul” plantelor.
Prin distilarea sau presarea diferitelor părți ale unor plante, arbori sau arbuști, se obțin lichide aromatice volatile, foarte concentrate și extraordinar de puternice, dacă ne gândim că doar o singură picătură poate avea efecte multiple asupra corpului și stării noastre de spirit.
Aromoterapia - cea mai veche medicină a omenirii
Utilizarea uleiurilor esențiale are o tradiție foarte veche, în toate marile civilizații. De mii de ani, uleiurile esențiale au fost apreciate pentru valoarea lor terapeutică și nu numai. De-a lungul istoriei, au fost utilizate ca parfumuri, arome culinare și conservanți alimentari, în cosmetică, în ritualuri religioase sau pentru prevenirea și tratarea diferitelor boli.
În Mesopotamia, China, India, Persia și Egiptul antic, uleiurile esențiale erau folosite în scop medicinal, iar în cultura vechilor egipteni, jucau un rol important în procesul de îmbălsămare în vederea mumificării. În Biblie, unde există peste 600 de referiri la uleiuri esențiale și plante aromatice, uleiurile erau folosite ca remedii pentru vindecare fizică, mentală și spirituală. În urmă cu 2500 de ani, părintele medicinei moderne, Hipocrate, considera plantele aromatice drept ”părintele medicamentelor”, subliniind importanța lor pentru sănătate: ”calea spre sănătate este să faci în fiecare zi o baie parfumată şi un masaj aromat”.
Ceea ce este remarcabil este faptul că adevărata putere a acestor uleiuri nu constă în producerea unor efecte terapeutice temporare, izolate (așa cum fac medicamentele de sinteză), ci dimpotrivă, ele vizează redobândirea armoniei la nivel fizic, mental, emoțional și spiritual, sprijinind corpul să își regăsească echilibrul interior de care are nevoie pentru a se vindeca singur. Eficiența lor în procesul de auto-vindecare este atât de mare, încât lumea științifică a început să le acorde o atenție deosebită – mii de articole și studii științifice scot astăzi la lumină remarcabilele proprietăți terapeutice și eficiența uleiurilor esențiale, indicând un potențial nelimitat de utilizare.
Practic, uleiurile esențiale se integrează perfect în toate aspectele vieții omului modern, de la medicină tradițională și alternativă, aromoterapie și masaje terapeutice, la cosmetică, parfumuri, industria alimentară sau practici spirituale și religioase.
25 de lucruri pe care nu le știai despre uleiurile esențiale
Popularitatea uleiurilor esențiale a luat avânt în ultimii ani, în mare parte datorită efectelor benefice pe care le au în tratarea diferitelor afecțiuni, dar și prin utilizarea lor în produse naturale de îngrijire și de uz casnic. Deși mai toată lumea a auzit la un moment dat vorbindu-se despre uleiuri esențiale, nu mulți știu ce sunt acestea și ce anume le face atât de eficiente și utile, dincolo de faptul că miros frumos.
Așadar, în cele ce urmează, te invit să citești 25 de lucruri interesante despre uleiurile esențiale.
1. Se estimează că doar 10% din regnul vegetal a fost evaluat din punct de vedere al conținutului de uleiuri esențiale. În fiecare an sunt descoperite și identificate plante care conțin uleiurile esențiale ce ar putea fi benefice din punct de vedere terapeutic. În prezent, se cunosc aproximativ 450 de specii de plante care produc uleiuri esențiale utile și se produc aproximativ 400-500 de uleiuri esențiale în întreaga lume, care sunt folosite în diferite domenii, precum industria alimentară, industria parfumurilor, industria cosmetică și agronomie. Se apreciază că doar 125-150 de uleiuri esențiale pot fi utilizate în aromoterapia terapeutică.
2. Se apreciază că 98% din producția mondială de uleiuri esențiale este destinată industriei cosmetice și de parfumuri și doar aproximativ 2% dintre uleiurile esențiale produse sunt indicate pentru uz medical, terapeutic.
3. Rolul uleiurilor esențiale este de a proteja plantele de boli și insecte dăunătoare, precum și de a atrage insectele care polenizează. Aceste uleiuri se găsesc în semințele, frunzele, tulpina, coaja, rădăcinile, rășina, fructele și florile plantelor, arborilor și arbuștilor.
4. ”Ulei esențial” este un termen impropriu, deoarece uleiurile esențiale nu sunt uleiuri propriu-zise. Ele sunt extracte concentrate foarte volatile, alcătuite din compuși naturali vegetali care au proprietăți fizice și farmacologice puternice, dar nu conțin acizi grași. Aceștia sunt componenta principală a uleiurilor vegetale grase extrase din semințe și fructe oleaginoase.
5. În general, conținutul total de ulei esențial al plantelor este destul de scăzut - rareori depășește 1%. Este nevoie de 113 kg de flori de lavandă pentru a extrage 450 ml ulei de lavandă și de aproximativ 5 tone de petale de trandafiri pentru a obține 1 litru de ulei esențial de trandafiri. În anumite cazuri, cum ar fi nucșoara și cuișoarele, conținutul de ulei esențial poate depăși 10%!
6. Fiecare ulei esențial are o formulă moleculară unică și foarte complexă, compusă din 200-500 de compuși aromatici volatili diferiți, cunoscuți sub denumirea de fitochimicale. De exemplu, s-a demonstrat că uleiul de lavandă conține aproximativ 200 de fitochimicale!
7. Până în prezent au fost identificați și înregistrați peste 3.000 de compuși aromatici volatili (fitochimicale), dar mai sunt încă mulți alții care nu au fost identificați. Compușii au fost grupați în 14 categorii (alcani, fenoli,terpene – monterpene,sesquiterpene și alte terpene, alcooli, eteri, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, oxizi, lactone, cumarine, furanoizi), fiecare având propriile proprietăți terapeutice. Oamenii de știință nu au o înțelegere foarte clară asupra modului în care compușii aromatici interacționează între ei. Mulți dintre compuși unui ulei sunt prezenți în cantități foarte mici dar toți contribuie la calitățile uleiului, acționând sinergic asupra efectelor sale terapeutice. De fapt, raportul compușilor aromatici din fiecare ulei esențial este ceea ce îi conferă acestuia unicitatea, versatilitatea, efectele și beneficiile specifice.
8. Aceeași specie de plantă poate avea chemotipuri diferite, adică uleiurile esențiale obținute vor avea compoziții biochimice diferite, determinate de condițiile specifice de mediu în care planta s-a dezvoltat (climatul, altitudinea, solul etc.), și implicit, proprietăți terapeutice diferite. De exemplu, rozmarinul (Rosmarinus officinalis) are trei chemotipuri:
· Rosmarinus officinalis CT camfor – are conținut bogat în camfor, care are efect puternic stimulator și energizant;
· Rosmarinus officinalis CT cineole – are conținut bogat în 1,8-cineole, care este eficient în caz de congestii pulmonare și poate ajuta la eliminarea toxinelor din ficat și rinichi;
· Rosmarinus officinalis CT verbenone – are conținut bogat în verbenone, cu proprietăți puternic regeneratoare, care sunt deosebit de benefice pentru îngrijirea pielii. Este cel mai bând chemotip al rozmarinului.
9. Compoziția chimică a unui ulei esențial poate varia dramatic în funcție de zona geografică, de calitatea solului, de sezon, de vreme, de ora la care se face recoltarea, de metoda de extracție, de presiunea, temperatura și durata distilării – practic, fiecare etapă a procesului de producție are o importanță covârșitoare asupra calității și purității uleiului esențial obținut.
10. Structura lipo-solubilă și dimensiunea foarte mică a moleculelor de ulei esențial le conferă acestora capacitatea unică de a penetra membrana celulară și de a ajunge rapid în piele, țesuturi și sânge, răspândindu-se în tot corpul în doar câteva minute.
11. Uleiurile esențiale pure nu lasă reziduuri în celule și se acumulează în organism. După ce își exercită acțiunea, în scurt timp sunt metabolizate de organism și apoi eliminate din corp prin urină, prin piele sau prin respirație.
12. Uleiurile esențiale sunt liposolubile, prin urmare se dizolvă în baze grase (uleiuri). Atunci când sunt combinate cu un ulei purtător, uleiurile esențiale vor fi absobite mai ușor în piele și se vor evapora mult mai greu.
13. Uleiurile esențiale conțin și transportă molecule de oxigen, care ajung la celule, unde au rolul de a converti nutrienții din alimente în energie. O deficiență de oxigen în sânge reprezintă punctul de plecare către pierderea imunităţii și poate fi începutul multor probleme grave de sănătate. Acesta este unul dintre motivele pentru care uleiurile esențiale, prin aportul lor de oxigen, sunt benefice pentru susținerea unui organism sănătos.
14. Cercetările indică faptul că pulverizarea uleiurilor esențiale poate crește nivelul de oxigen în camera în care se află difuzorul. De asemenea, poate curăța aerul de particule metalice și toxine, poate crește nivelul de ozon și ioni negativi, poate inhiba bacteriile, poate elimina mucegaiul și poate anihila mirosurile neplăcute, cum ar fi cel de tutun sau de la animalele de companie.
15. Asemenea fructelor și legumelor, uleiurile esențiale conțin antioxidanți puternici. Antioxidanții sunt cunoscuți pentru lupta lor împotriva efectelor negative ale radicalilor liberi, care provoacă mutații ale celulelor, oxidare la nivel celular, îmbătrânire și un sistem imunitar lent. De exemplu, știai că cel mai mare scor pe scala ORAC aparține cuișoarelor?
16. Uleiurile esențiale au fost studiate pentru capacitatea lor de a susține funcții importante ale corpului, cum ar fi secreția de neurotransmițători, anticorpi, endorfine, hormoni și enzime.
17. Multe uleiuri esențiale au demonstrat proprietăți antimicrobiene puternice. Testele in vitro (efectuată în eprubete) și in vivo (în organism) testează eficacitatea uleiului împotriva diferitelor tulpini de bacterii. Chiar și bacterii cunoscute a fi rezistente la antibiotice, cum ar fi MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la meticilină), au fost distruse de anumite uleiuri esențiale. Unele dintre cele mai eficiente sunt uleiurile de arbore de ceai, lavandă, manuka, eucalipt, mușcată, iarbă de lămâie, cimbru și oregano.
18. Dat fiind că uleiurile esențiale sunt substanțe naturale secretate de plante, ele nu pot fi standardizate și brevetate (nu au fost inventate de om), motiv pentru care nu sunt profitabile pentru industria farmaceutică. Companiile din domeniu nu au niciun interes să aloce fonduri pentru a le dovedi eficacitatea, deoarece cercetările sunt extrem de costisitoare iar rezultatele nu pot fi folosite pentru a obține profit. Cele mai multe informații pe care le avem în prezent despre uleiuri esențiale au fost transmise din generație în generație, în mii de ani de utilizare și experimentare, deși în ultimii ani s-au extins cercetările și există deja mii de studii științifice care demonstrează beneficiile uleiurilor esențiale. Multe dintre ele sunt publicate pe site-ul Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA.
19. Multe medicamente de sinteză au fost create prin copierea principalilor compuși fitochimici ai unor uleiuri esențiale. De exemplu, aspirina a fost creată de oamenii de știință în urma studierii scoarței de salcie, care conține salicilat de metil, prezent și în scoarța de mesteacăn și de salcie himalayană. Ingredientul activ din aspirină (acidul salicilic), care a fost dezvoltat în laborator, este identic, din punct de vedere chimic, cu compusul fitochimic natural.
20. Deși pot avea aromă și compuși identici cu cei ai unor uleiuri esențiale naturale, uleiurile sintetice folosite în industria alimentară, în parfumuri, produse cosmetice sau de wellness nu au beneficii terapeutice și pot chiar cauza efecte adverse. Acest lucru se datorează faptului că uleiurile esențiale pure conțin sute de compuși biochimici diferiți care, împreună, creează o sinergie care conferă uleiului proprietăți terapeutice importante, unice. Mai mult decât atât, multe uleiuri esențiale conțin molecule și izomeri care sunt imposibil de reprodus în laborator.
21. Sănătatea și starea noastră de bine sunt, de fapt, rezultatul unei combinații complexe între corp fizic, minte și spirit. Uleiurile esențiale acționează sinergic, sprijinind atingerea unei stări armonioase la nivel fizic, emoțional și spiritual.
22. În lumea modernă, una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate cu care se confruntă atât tinerii, cât și bătrânii este anxietatea. Numeroase studii au arătat că uleiurile esențiale pot ajuta în combaterea anxietății și ameliorarea stresului. Printre cele mai intens cercetate uleiuri pentru beneficiile lor asupra sistemului nervos sunt cele de lavandă, tămâie, bergamotă, vetiver, portocală, lămâie, ylang ylang, mușețel și trandafir.
23. Uleiurile esențiale acționează chiar dacă simțul olfactiv este afectat! Studiile pe animale au demonstrat că efectele calmante ale uleiului de lavandă se produc și în absența unei stimulări olfactive. De asemenea, cercetătorii au descoperit că avem receptori olfactivi în celulele pielii și în tot organismul (în ficat, inimă, plămâni, colon, rinichi și chiar în spermă)! Fiecare dintre acești receptori se activează doar la interacțiunea cu anumite molecule aromatice și declanșează un întreg lanț de procese biochimice care, la rândul lor, sunt responsabile de procese de vindecare, de metabolism și diferite funcții fiziologice. Așadar, chiar dacă simțul mirosului este alterat, uleiurile esențiale vor declanșa reacții fizice în organism, indiferent de modul în care sunt folosite.
