În ultimii 20 de ani, aromoterapia ne-a dovedit că este mult mai mult decât o modalitate de crea un mediu ambiental primitor sau de a ne îngriji pielea. Uleiurile esențiale sunt daruri ale naturii cu valențe terapeutice și numeroase beneficii pentru sănătate, fără a avea efecte secundare dăunătoare. Fiind extrase din plante, ele conțin multe elemente chimice compatibile cu cele prezente în corpul uman, astfel încât organismul le asimilează și le metabolizează ușor, iar proprietățile lor produc efecte rapide și profunde la nivel fizic, mental și emoțional.
Istoria ne arată că uleiurile esențiale au fost utilizate în scop terapeutic de mii de ani, având un rol important în practicile de vindecare ale civilizațiilor antice. Istoria poporului evreu din scrierile biblice face peste 600 de referiri la plante aromatice și uleiuri esențiale pentru uz medicinal și religios, iar Hipocrate, părintele medicinii moderne, a documentat utilizările extractelor din plante pentru tratamentul diferitelor boli, împreună cu aplicarea uleiurilor esențiale pentru tratarea simptomelor Marii Ciume din Atena, în 430 î.Hr.
Cercetările privind acțiunea și efectele compușilor chimici ai uleiurilor esențiale s-au intensificat foarte mult în ultimii 30 de ani, din dorința de a înțelege mai bine mecanismul lor de funcționare și gama largă de proprietăți terapeutice și curative, printre care cele antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antivirale, antioxidante, antitumorale, anticanceroase, antiinflamatoare, anti-stres, anxiolitice, antidepresive și sedative. Toate rezultatele cercetărilor din întreaga lume indică faptul că utilizarea uleiurilor esențiale are implicații mult mai mari decât o simplă formă de medicină alternativă.
Dat fiind că intră rapid în fluxul sanguin și reușesc să străbată cu ușurință membrana celulară, acționând în interiorul fiecărei celule din corp, uleiurile esențiale pot fi folosite pentru a susține sănătatea fiecărui organ și sistem al corpului, inclusiv a creierului – principalul coordonator și centru de comandă al organismului.
În creierul uman au loc 100.000 de reacții chimice în fiecare secundă. Un studiu câștigător al Premiului Nobel a constatat că o persoană are în jur de 1.000 de gene olfactive în corp (3% din numărul total de gene) și își poate aminti aproximativ 10.000 de mirosuri diferite, pe care le detectează prin intermediul celor 12 milioane de celule olfactive prezente în căile nazale. Oamenii nu interpretează însă mirosul cu nasul, ci creierul este cel care identifică mirosul, celulele olfactive fiind responsabile doar de captarea moleculelor aromatice și transmiterea impulsurilor către creier. Dat fiind că informațiile captate de simțul olfactiv sunt trimise în diferite părți ale creierului, aromele uleiurilor esențiale pot influența oricare dintre sutele de mii de reacții chimice din creierul nostru.
Care este explicația?
Aroma uleiurilor esențiale este percepută și descifrată aproape instantaneu de glandele olfactive, care comunică direct cu creierul. De altfel, mirosul este singurul dintre cele cinci simțuri aflat în legătură directă cu hipocampul, zona din creier responsabilă pentru formarea memoriei, și cu sistemul limbic (”creierul emoțional”, implicat în sistemul nervos parasimpatic), care controlează memoria emoțională și comunicarea în diferite regiuni ale creierului.
Indiferent dacă uleiurile esențiale sunt inhalate sau aplicate topic, ele intră în fluxul sanguin și produc efecte farmacologice măsurabile. Prin inhalare, moleculele de ulei esențial străbat calea neuronală olfactivă, care permite accesul atât la creier, cât și intraneuronal. Datorită structurii lor lipofile și chimice unice (molecule cu o greutate moleculară mai mică de 500 unități de masă atomică), anumiți compuși fitochimici din componența uleiurilor esențiale au capacitatea de a depăși bariera hematoencefalică (bariera sânge-creier) și interacționează cu receptorii din sistemul nervos central, pătrunzând direct în cortexul cerebral. Aici influențează activitatea neurotransmițătorilor, procesele și circuitele neuronale, funcțiile cognitive, activitatea hipocampului, hipotalamusului, glandei pineale, glandei pituitare, dar și a sistemului limbic și a amigdalei, acestea din urmă fiind responsabile de procesarea emoțiilor, funcția memoriei și starea de spirit, precum și de gestionarea reacției la stres.
Compușii naturali ai uleiurilor esențiale au o capacitate puternică de a ne afecta la nivel fizic și psihologic, influențându-ne starea de spirit și emoțiile. De fapt, unele cercetări sugerează că 75% din emoțiile noastre zilnice sunt influențate de miros, în timp ce starea noastră de spirit se poate îmbunătăți cu până la 40% după inhalarea unei arome plăcute.
În același timp, fiind liposolubile, uleiurile esențiale sunt capabile să penetreze stratul bi-lipidic al celulelor, ceea ce poate distruge replicarea virușilor fără a deteriora membranele, proteinele sau ADN-ul.
De asemenea, compușii bioactivi afectează sistemul nervos autonom, care controlează răspunsurile automate din corpul nostru, și produc modificări imediate ale parametrilor fiziologici, precum tensiunea arterială, ritmul cardiac, tensiunea musculară, dilatarea pupilei, temperatura corpului respirația, echilibrul hormonal și procesele digestive.
Toate acestea au determinat, în ultimele decenii, înmulțirea studiilor referitoare la impactul mirosului asupra funcțiilor creierului uman.
Există numeroase tehnici care au fost dezvoltate pentru a examina funcționarea creierului. Într-un studiu privind determinarea influenței aromelor asupra activității psihofiziologiei la oameni, se menționează că modificările emoționale și comportamentale cauzate de inhalarea unor arome au fost evaluate prin diferite metode electrofiziologice, cum ar fi electroencefalograma (EEG), variația negativă contingentă, spectroscopia în infraroșu apropiat și imagistica prin rezonanță magnetică. În mod particular, electroencefalograma s-a dovedit eficientă pentru înțelegerea activității spontane a creierului, precum și a funcțiilor cognitive ca urmare a inhalării aromelor, evidențiind în mod clar că activitatea creierului uman este susceptibilă la modificări în timpul expunerii la mirosuri, acestea afectând semnificativ activitatea undelor cerebrale și fiind responsabile de diferite stări ale creierului. Prin urmare, mirosurile afectează direct și/sau indirect starea noastră psihologică și fiziologică.
În aromoterapia psihoterapeutică, uleiurile esențiale pure sunt frecvent folosite pentru a trata și vindeca o varietate de tulburări psihologice.
- Aromele euforice, cum ar fi cele de grapefruit sau iasomie, tind să stimuleze talamusul să secrete anumiți neurotransmițători, numiți enkefaline, având proprietăți asemănătoare morfinei, prin faptul că atenuează durerea și induc o senzație de euforie.
- Aromele sedative, cum ar fi cele de măghiran, lavandă și mușețel, stimulează nucleul dorsal al rafeului (NDR) – o regiune din creier asociată cu starea de spirit și depresia, care apoi secretă serotonină, un neurotransmițător ușor sedativ, numit și ”hormonul fericirii”.
- Aromele stimulatoare și revigorante, precum cele de rozmarin și iarbă de lămâie, afectează locus coeruleus (un nucleu al punții trunchiului cerebral, implicat în răspunsurile fiziologice la stres și panică), care sintetizează noradrenalină în creier, având ca efect excitarea și trezirea simțurilor.
- Aromele afrodisiace, precum cele de ylang ylang și salvie, au tendința de a stimula glanda pituitară, care secretă endorfine. Acestea pot induce atât euforie, cât și excitare sexuală și, de asemenea, au efect analgezic.
- Un alt grup de uleiuri esențiale, care include mușcata, lemnul de trandafir și tămâia, ajută la reglarea și echilibrarea sistemelor și funcțiilor corpului, în acest fel având un efect stabilizator asupra psihicului.
Există multe studii științifice referitoare la acțiunea uleiurilor esențiale, care au demonstrat faptul că acestea influențează în mod pozitiv diferite regiuni ale creierului. În graficul de mai jos sunt prezentate zone din anatomia creierului și circuitele cerebrale, respectiv funcțiile acestora, precum și câteva uleiuri esențiale cunoscute pentru beneficiile lor asupra sănătății creierului și funcțiilor cerebrale.
Despre fotochimia uleiurilor esențiale
Componentele uleiurilor esențiale sunt clasificate în două clase majore, în funcție de originea lor biosintetică: terpeni și compuși aromatici, terpenii fiind cel mai mare grup de compuși naturali (peste 8.000 de terpene și peste 30.000 de substanțe înrudite, numite terpenoide). În funcție de grupa funcțională, moleculele aromatice au fost clasificate în hidrocarburi, alcooli, aldehide, cetone, glicozide, fenoli, esteri etc.
Spre deosebire de compușii sintetici ai medicamentelor de sinteză, care îndeplinesc o singură funcție, profilul chimic al uleiurilor esențiale este eterogen, ceea ce le permite să îndeplinească funcții multiple și să producă efecte foarte diferite la nivel fizic, mental și emoțional.
Există trei tipuri principale de terpene – monoterpene, sesquiterpene și diterpene, fiecare având dimensiuni și structuri diferite și, în consecință, efecte diferite în corp:
- Monoterpenele formează cea mai mare concentrație de molecule din compoziția uleiurilor esențiale (aproximativ 90%). Se estimează că există peste 2.000 de varietăți de monoterpene, fiecare cu propria activitate biologică unică. Monoterpenele au mărime redusă, ceea ce explică gradul lor mare de volatilitate. Ele acționează asupra membranei celulare și pătrund rapid în interiorul celulelor, unde inhibă acumularea de toxine. Au capacitatea de a reprograma informația înscrisă greșit în memoria celulară, corectând codificarea improprie la nivel de ADN, care perturbă și distorsionează modul corect de funcționare a celulelor, ceea ce conduce la declanșarea unor boli în corp, unele chiar letale, precum cancerul. Monoterpenele se găsesc în majoritatea uleiurilor esențiale: galbanum (80%), angelica (73%), isop (70%), cistus (54%), menta (45%), ienupar (42%), tămâie (40%), molid albastru (38%), pin (30%), mirt (25%).
- Sesquiterpenele au greutate moleculară mare, fiind mai puțin volatile decât monoterpenele. Se estimează că există peste 10.000 de varietăți de sesquiterpene. Nu au o dimensiune suficient de mică pentru a străbate ușor membrana celulară, însă afectează activitatea proteinelor și activează diferiți receptori de suprafață celulară. Sesquiterpenele transportă molecule de oxigen la celule și au capacitatea de a depăși bariera hematoencefalică, crescând cu până la 28% nivelul de oxigen la nivelul glandei pineale și al glandei pituitare. De asemenea, au capacitatea de a șterge sau deprograma codificarea eronată la nivel de ADN. Aceasta înseamnă că sunt pot inhiba eficient dezvoltarea celulelor tumorale, deoarece creează un mediu impropriu creșterii și proliferării acestora. Sesquiterpenele sunt prezente în special în uleiurile esențiale de cedru (98%), vetiver (97%), nard (93%), santal (90%), piper negru (74%, patchouli (71%), smirnă (62%) și ghimbir (59%).
- Diterpenele sunt prezente rar în uleiurile esențiale și în cantități foarte mici.
Uleiurile esențiale și bariera hematoencefalică
Cel mai mare obstacol când vine vorba de tratarea metastazelor la creier este bariera hematoencefalică (numită și bariera sânge-creier), mecanismul natural de apărare al creierului, care împiedică anumite substanțe dăunătoare să ajungă la țesutul cerebral și lichidul cefalorahidian.
Medicamentele neuroterapeutice convenționale produse de industria farmaceutică, inclusiv majoritatea agenților chimioterapeutici, sunt aproape exclusiv substanțe cu molecule mici, care oferă o ameliorare a simptomelor pentru anumite afecțiuni ale creierului, în special diferitele tipuri de epilepsie și tulburări afective. Cu toate acestea, multe afecțiuni neurologice (accident vascular cerebral, boala Alzheimer, tumori cerebrale, ataxii și alte tulburări genetice) nu pot fi tratate folosind substanțe farmaceutice convenționale, deoarece majoritatea moleculelor care le alcătuiesc sunt prea mari, neavând proprietățile fizico-chimice și farmaco-kinetice care să permită penetrarea barierei hematoencefalice.
Un studiu din 2019 efectuat pe 119 terpenoide prezente în uleiuri esențiale utilizate în aromoterapie a confirmat abilitățile acestora de a străbate bariera sânge-creier la pacienții cu demență. Compușii cu cea mai mare capacitate de penetrare au fost terpenele cu cea mai mică dimensiune moleculară și cea mai mare lipofilicitate (capacitatea de a se dizolva în lipide).
Mecanismul de acțiune al uleiurilor esențiale a fost intens studiat și evaluat de cercetători pentru potențialul lor anti-îmbătrânire și neuroprotector, iar studiile clinice au arătat că uleiurile esențiale sunt eficiente în aproape toate țintele patologice cunoscute ale bolii Alzheimer, cum ar fi învățarea și memoria (cogniția), stresul oxidativ, demența, epilepsia sau convulsiile.
Cum acționează uleiurile esențiale asupra creierului?
S-a demonstrat că, atunci când un miros este inhalat, acesta acționează asupra chemoreceptorilor localizați în epiteliul olfactiv, care conține milioane de terminații nervoase. Aici, moleculele aromatice sunt transformate în molecule solubile, înainte de a se așeza pe filamentele neuronilor, ceea ce declanșează un stimul nervos care trimite un mesaj că există o aromă. Acesta este amplificat de bulbul olfactiv (o zonă olfactivă din creier), apoi circulă de-a lungul tractului olfactiv și pătrunde în sistemul limbic, care include structuri precum hipocampul (responsabil de memoria pe termen lung), amigdala (gestionează emoțiile), girusul cingular (reglează tensiunea arterială, ritmul cardiac, atenția și sistemul nervos autonom hipotalamus și hormonii).
Mesajul este analizat mai întâi de amigdala și hipocampus, iar în acest moment mirosul poate declanșa o amintire din trecutul recent sau mai îndepărtat. Mesajul este apoi transmis către hipotalamus, centrul de integrare pentru principalele funcţii vegetative din organism și coordonator al activității glandelor endocrine. De aici, mesajul va fi transmis către diferite alte părți ale creierului, iar efectul terapeutic al aromei inhalate va fi resimțit în tot corpul.
Cu alte cuvinte, uleiurile esențiale sunt capabile să provoace modificări în organism, datorită compușilor care intervin în chimia corpului – moleculele aromatice sunt transformate în semnale electrice și chimice, care influențează sistemul nervos și sistemul endocrin.
Potrivit lui Candace Pert (1997), amigdala acționează ca un loc de stocare a traumelor și conține cea mai mare concentrație de neuropeptide, neurotransmițătorii care acționează ca semnale emoționale. Această concentrație ridicată de neuropeptide poate afecta memoria celulară: informațiile despre mirosuri ajung la amigdală înainte de centrele cerebrale superioare, iar amigdala activează sistemul nervos autonom ca reacție la anumite amintiri plăcute sau traumatice, înainte ca informațiile să ajungă la centrul decizional din creier. Prin urmare, mirosul este simțul primar care activează și influențează în mod inconștient amintirile traumatice stocate de amigdala, ceea ce înseamnă că poate fi folosit în scop de vindecare a emoțiilor asociate acestor experiențe traumatizante.
Știința arată că în momentele de stres se eliberează cortizol în organism, un hormon produs de glandele suprarenale care, în cazul stresului prelungit, atacă celulele nervoase, provocând dezechilibre la nivel psihic. La rândul lui, cortizolul întrerupe alți neurotransmițători și afectează sistemul neuroendocrin, format din celule nervoase și glandulare care produc hormoni ce reglează activitatea diferitelor organe.
Un studiu recent privind acțiunea unor uleiuri esențiale arată că acestea sunt benefice ca tratament anti-stres, deoarece sunt capabile să reducă nivelul de cortizol în corp și efectele stresului asupra creierului și organismului. Rezultatele studiului indică faptul că o concentrație de 30% de ulei esențial de lavandă, lemn de cedru sau vetiver are un efect similar diazepamului.
Cu toate că mai sunt încă multe aspecte de înțeles în ceea ce privește mecanismele care declanșează tulburările de anxietate și alte afecțiuni psihice, se crede că una din cauze este reglarea ineficientă a neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, dopamina și acidul gamma-aminobutiric sau GABA. Cercetările arată însă că moleculele aromatice pot influența acești neurotransmițători, producând efecte asupra psihicului uman.
În prezent, există multe studii care indică faptul că aromaterapia are efecte benefice în gestionarea depresiei, anxietății, a unor tulburări cognitive, insomniei și tulburărilor legate de stres, având un impact pozitiv asupra activității și funcțiilor cerebrale, în principal prin:
- stimularea atenției și capacității de concentrare și focalizare;
- reducerea fenomenului de ”ceața pe creier” și limpezirea minții;
- îmbunătățirea memoriei și a acuității mentale;
- îmbunătățirea performanței cognitive la efectuarea de sarcini solicitante;
- combaterea stresului, favorizând relaxarea (scoate sistemul nervos din starea de ”luptă sau fugi”);
- creșterea nivelului de melatonină și inducerea unui somn odihnitor, facilitând recuperarea după o perioadă de agitație emoțională;
- reducerea oboselii mentale după sarcini solicitante din punct de vedere cognitiv;
- reducerea neuroinflamației;
- reglarea disfuncțiilor sistemului nervos simpatic;
- calmarea sistemului nervos central și realizarea unui echilibru de serotonină, dopamină și GABA la nivelul creierului;
- echilibrarea emoțiilor și efectul de ancorare (împământare);
- reducerea hiperactivității și a comportmentelor compulsive;
- combaterea epuizării nervoase, a depresiei și anxietății.
Psihoaromacologie versus psihoaromoterapie
Multe cercetări recente oferă informații bazate pe dovezi științifice privind efectele psihoaromatice ale compușilor chimici din uleiurile esențiale. În lucrarea sa de doctorat, pe care a susținut-o în luna ianuarie 2020, Dr. Danielle Daniel a introdus termenul ”psihoaromacologie” pentru a defini un nou domeniu emergent al neuroștiinței, care se prefigurează a avea un viitor strălucit în tratamentul tulburărilor de sănătate mintală.
Potrivit, Dr. Daniel, ”psihoaromacologia este știința și studiul interațiunii compușilor aromatici la nivelul creierului”, iar ”psihoaromaterapia reprezintă partea aplicată a psihoaromacologiei”, o modalitate terapeutică în care uleiurile esențiale sunt utilizate pentru a induce stări emoționale specifice, cu scopul de a facilita tratarea și ameliorarea tulburărilor psihice.
De ce prezintă interes acest domeniu nou al neuroștiinței?
Există dovezi că inhalarea uleiurilor esențiale crește neurogeneza în creierul șoarecelui adult. Neurogeneza este procesul de generare de noi neuroni în creier, care apare în mod normal în timpul dezvoltării fetale. Dacă noi neuroni sunt generați prin inhalarea de uleiuri esențiale, creierul are șanse mai mari de a se vindeca și de a ieși din modul de funcționare anormală. Schizofrenia, de exemplu, prezintă cele mai multe anomalii structurale și funcționale ale creierului, cauzând numeroase probleme de comportament și de funcționare.
Prin urmare se pune întrebarea – atât timp cât uleiurile esențiale au capacitatea de a regenera țesuturile și stratul dermic exterior, de ce nu ar putea regenera și țesutul cerebral? Dacă sunt capabile să pătrundă cele mai mici organite celulare din celulele noastre pentru a oxigena și stimula funcțiile multi-celulare, de ce nu ar influența și cortexul și funcțiile cerebrale?
Tratamentul tulburărilor psihiatrice folosind uleiuri esențiale este foarte promițător și nu prezintă efectele adverse asociate cu medicamentele convenționale, psihoaromacologia fiind astfel o opțiune mult mai sigură decât medicamentele.
Doar uleiuri esențiale pure, de grad terapeutic!
Pentru a obține efectele dorite, trebuie avute în vedere calitatea și gradul de puritate a uleiurilor esențiale. Nu toate plantele din aceeași specie produc aceleași tipuri sau același nivel de compuși biochimici activi, după cum nu f
