Medicina vibrațională (partea II)

Potrivit site-ului https://medical-dictionary.thefreedictionary.com, medicina vibrațională este un termen creat de Dr. Richard Gerber pentru a desemna orice formă de asistență medicală alternativă care încearcă să modifice la o persoană factorii care îi provoacă dizarmonie în fluxul de energie vitală. În medicina vibrațională, scopul este deplasarea, deblocarea sau echilibrarea energiei vieții în corpul fizic, energetic și spiritual.

Numită și medicină energetică sau medicină oscilatorie, acest tip de medicină se bazează în diagnosticare și tratare pe proprietățile vibraționale ale materiei, folosind pentru vindecare energia vie conținută în elemente precum cristale, plante, lumină solară și hrană. În această sferă se înscriu diferite tehnici precum acupunctura, homeopatia, biorezonanța, Reiki, esențele florale Bach, cristaloterapia, aromoterapia sau terapia cu sunete.

Conform lui Richard Gerber, medicina tradițională se bazează pe modelul newtonian, care consideră comportamentul fiziologic și psihologic uman ca fiind dependent de părțile componente (structura) creierului și corpului. Această abordare are dezavantajul de a oferi o perspectivă trunchiată – dacă într-o mașinărie, funcția întregului este determinată de suma părților componente, în cazul corpului uman situația este diferită, deoarece există o energie vitală care îl ”animă” iar când aceasta părăsește corpul, părțile componente (organele) se deteriorează lent.

La polul opus, perspectiva modernă are la bază știința vibrațiilor, care a luat naștere din paradigma lui Einstein și a fizicii cuantice, conform căreia absolut tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv corpul fizic, este format din particule de energie aflate în permanentă mișcare, care oscilează la frecvențe mai înalte sau mai mici, cu viteze variind de la cele foarte joase până la cele mai rapide, determinând diferite forme de materie, cu densități diferite. Cu alte cuvinte, natura solidă a materiei nu este decât o iluzie a simţurilor. Materia este un imens câmp de energie interconectat iar ființele umane sunt sisteme energetice unice sau rețele de câmpuri energetice complexe.

În medicina energetică, abordarea privind diagnosticul și tratamentul bolii se bazează pe principiile științifice care afirmă că toată materia vibrează cu o anumită frecvență și că, prin utilizarea frecvențelor rezonante, echilibrul materiei poate fi restabilit. Pentru aceasta, se folosesc anumite forme de energie direcționată către organe, sisteme, stări emoționale etc., cu scopul de a regla sistemele energetice care prezintă anomalii.

Celulele și organele corpului sunt susținute de o varietate de sisteme specializate de distribuire a energiei, care sunt alimentate de nutrienți și oxigen, precum și de un flux de energie vitală, cunoscută în medicina orientală sub numele de Qi sau prana. Această energie poate fi amplificată, perturbată sau inhibată de diverși factori.

Din perspectiva medicinii vibraționale, deficitul de energie vitală se poate datora atât unor factori externi perturbatori precum poluarea geopatogenă, poluarea electromagnetică, prezența microorganismelor patogene (virusuri, bacterii, paraziți) în corp, intoleranțe sau alergii alimentare sau chiar o limitare genetică (care stabilește nivelul maxim de echilibru energetic pe care îl poate atinge un organism), cât și unor factori de natură psiho-emoțională și spirituală, cum ar fi emoții negative, tipare de gândire și comportamente distructive sau un nivel spiritual de conștiință scăzut.

Persoanele afectate acuză stări de oboseală și epuizare, simptomele nu sunt clar conturate iar în urma investigațiilor clinice nu se descoperă nicio afecțiune. De fapt, energia subtilă a corpului este cea afectată, însă medicina clasică nu poate detecta dezechilibrele energetice și nici nu le poate trata cu medicamente de sinteză. Pentru a combate efectele nocive ale factorilor perturbatori este nevoie de remedii vibraționale, adică acele remedii care transferă în organism informația energetică capabilă să restabilească fluxul optim energetic-informațional la nivelul organelor și sistemelor corpului uman.

Nu în ultimul rând, interesul crescut de care se bucură în prezent medicina vibrațională rezidă în capacitatea sa de a preveni bolile. Aici intervine cunoașterea existentă cu privire la corpurile eterice, meridianele energetice și centrii energetici (chakre). Boala debutează cu mult timp înainte ca suferința să fie percepută la nivel fizic, deci mai întâi apare starea de dizarmonie/blocajul energetic în structurile subtile (aura corpului) și abia apoi apar manifestările clinice (simptomele de boală) în corpul fizic. Astfel, dacă dezechilibrele ar fi detectate la nivel energetic, boala ar putea fi, teoretic, evitată în totalitate. Acesta este unul dintre cele mai valoroase aspecte ale medicinii vibraționale, deoarece pune accent pe profilaxie ca modalitate de a preîntâmpina acutizarea blocajului energetic și materializarea lui în afecțiune sau boală.

O abordare științifică: fizica cuantică

Teoria cuantică, care a luat naștere la începutul secolului XX din ideile inovatoare ale fizicienilor Max Planck și Niels Bohr, este o știință a fizicii care se ocupă cu studiul particulelor elementare ale materiei și a energiei la scară atomică, precum și cu cercetarea comportamentului acestor particule subtomice și al undelor.

Practic, Universul nu este static iar materia este energie condensată. La baza structurii materiei se află atomul, un microcosmos în care nucleul atomic (partea solidă a materiei) reprezintă doar 1/10.000 din dimensiunile învelișului atomic, restul de 99.9% fiind spațiu liber în care se manifestă energia, sub forma diferitelor forțe de atracție, de coeziune intermoleculară, de forțe atomice nucleare slabe și tari. Toate aceste forțe generează câmpuri energetice și se exprimă ca vibrații electromagnetice transmise prin fotoni și diferite particule ce acționează ca mesageri energetici și informaționali cuantici sau purtători de forță. În domeniul universului cuantic, dincolo de nivelul de quark, spațiul se transformă și materia devine energie.

Teoria ondulatorie a materiei, postulată de fizicianul francez Luis Victor Duc de Broglie, afirmă că nu doar lumina, ci tot ceea ce este materie are caracter de undă, de oscilație. Prin urmare, tot ceea ce alcătuiește regnul mineral, regnul vegetal și regnul animal, chiar şi planurile inaccesibile văzului și auzului nostru (gândurile, emoţiile), toate au o anumită frecvenţă de vibraţie.

Omul este o entitate energetică, o rețea de câmpuri energetice generate de numeroasele procese chimice și fizice care au loc în organism. Particulele subatomice ale fiecărui organ, țesut sau celulă au mișcări de oscilație foarte fină, cu anumite lungimi de undă și anumite frecvențe de vibrație electromagnetică foarte înalte, care nu pot fi percepute decât cu ajutorul unor aparate de mare finețe. Aceste vibrații electromagnetice generează câmpuri electromagnetice și, atât timp cât organul, țesutul sau celula funcționează corect, câmpul energetic dezvoltat este armonios, lipsit de perturbații. Când apare un dezechilibru, câmpul energetic devine haotic, dezorganizat și, dacă ar fi analizat cu un aparat de biorezonanță, ar fi perceput ca un blocaj energetic, care are grade diferite de gravitate de la o persoană la alta.

Fizica ne arată că vibrațiile (mişcări de oscilație sau repetitive raportate la o poziţie de referinţă) se influențează reciproc, dincolo de spațiu și timp, într-o interacțiune permanentă a frecvențelor (numărul de mişcări ciclice complete efectuate într-o secundă) și amplitudinii (elongația maximă pe care o efectuează mișcarea vibratorie față de poziția de echilibru).

Rezonanța (tendința unui sistem de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frecvențe, numite frecvențe de rezonanță) apare atunci când are loc un transfer de energie între două sisteme vibratorii care oscilează cu frecvenţă de vibraţie apropiată (sistemul emițător și sistemul rezonator/receptor), având ca efect o creştere a amplitudinii vibraţiilor sistemului receptor. Acesta este principiul similitudinii după care funcționează homeopatia, conform căruia două sisteme cu abilități de oscilație sau de vibrație identice răspund dacă unul îl stimulează pe celalalt.

Celulele corpului și componentele acestora sunt rezonatori de energie electromagnetică, care emit și absorb energie de foarte înaltă frecvență. Aceste fenomene de emisie și absorbție sunt fenomene discontinue care se produc după modelul teoriei cuantice enunțate de Max Plank, conform căreia trecerea particulelor de la un nivel de frecvență la altul se produce prin salturi cuantice. Întrucât corpul bolnav are frecvențe de vibrație diferite de cele ale corpului sănătos, trecerea de la un tipar frecvențial la altul sau, altfel spus, trecerea de la starea de sănătate la cea de boală și invers se produce prin salturi cuantice.

Pe de altă parte, atunci când două sisteme care vibrează pe frecvenţe diferite sunt alăturate, după un timp ele vor începe să vibreze împreună la aceeași frecvență, ajungând să se sincronizeze. Este vorba despre așa-numita ”auto-organizare spontană” (apariția spontană a unor relații de ordine, fără intervenții exterioare), un fenomen care poate fi întâlnit în fizică, biologie, chimie și neuroștiință (de ex. rețelele neuronale, comportamentele colective din lumea animală – stoluri de păsări, roiuri de albine etc.).

O entitate energetică într-un ocean de vibrații

Ființa umană este o structură vibratorie care, datorită principiului rezonanței, se află într-o conexiune permanentă cu tot ce o înconjoară – se poate spune că existența noastră este o interacțiune vibrațională între frecvența noastră interioară și cea exterioară. Frecvența vibrațională personală pe care o emitem continuu reprezintă cumulul gândurilor, emoțiilor și nivelului de conștiință. În funcție de natura acestei frecvențe, vom atrage persoane, situații și experiențe similare, bune sau rele: o vibrație cu o oscilație înaltă atrage frecvențe înalte vibrațional, ridicându-ne spiritual și manifestându-se prin experiențe pozitive în viața noastră, în timp ce o frecvență joasă va atrage opusul acestor experiențe.

Din acest motiv, consolidarea și implementarea tiparelor energetice benefice este o condiție esențială pentru dezvoltarea noastră și pentru starea noastră de bine. Pentru aceasta, trebuie să învățăm să recunoaștem în noi tiparele de dizarmonie iar apoi să identificăm instrumentele vibraționale care au o frecvență rezonantă puternică, stabilă, cu ajutorul cărora putem transmuta energia dizarmoniei într-o formă benefică. Aceasta înseamnă că putem aduce în câmpurile noastre, în mod conștient, deliberat, energii din lumea vibrațională exterioară pentru a influența în mod pozitiv, prin puterea rezonanței, propria semnătură vibrațională (tiparul vibrațional personal).

Introducând frecvențe înalte de vibrație pentru a combate emoții negative ca frica, furia sau vinovăția, putem face multe ajustări care vor acționa la nivelul cauzal al unei probleme. Cu cât este mai înaltă frecvența de vibrație, cu atât mai multă energie vitală conține un sistem iar mai multă energie vitală înseamnă o sănătate mai bună.

Frecvență joasă = sănătate precară

Pentru a măsura frecvențele de vibrație, Bruce Tainio, un microbiolog pasionat de domeniul fizicii cuantice și fondator al Tainio Technology (Washington, SUA), a inventat mai multe instrumente pentru a reduce la minimum stresul asupra plantelor, cauzat de câmpurile electromagnetice din mediu. În anii ’90, el a dezvoltat primul aparat de monitorizare a frecvențelor (monitorul calibrat de frecvențe), având ca scop inițial obținerea de informații despre frecvențele plantelor și ale solului. Cu acest echipament, el a reușit să măsoare și frecvențele corpului omenesc și ale alimentelor, stabilind relația dintre frecvență și boală.

În prezent, știm că pământul are o frecvență de 528 Hz. Alimentele din surse organice variază între 20 - 27 Hz, în timp ce conservele au o frecvență de 0 - 2 Hz. Plantele uscate (de ex. condimentele) conțin mai puțină energie vitală decât cele proaspete iar uleiurile esențiale au cea mai mare frecvență dintre toate substanțele naturale cunoscute. În cazul oamenilor, corpul oscilează la o frecvență situată între 62 Mhz și 68 Mhz în timpul zilei. Cu cât frecvența scade, cu atât sistemul imunitar este mai slăbit și corpul este mai vulnerabil la boli:

Fiecare funcție și organ din corpul omenesc are propria sa frecvență specifică:

Frecventa organelor corpului omenesc_resized

Activitățile cotidiene și stările emoționale cauzează întotdeauna variații de frecvență. Cu toate acestea, o alimentație adecvată, exercițiile fizice regulate, apa purificată, odihna suficientă, o atitudine pozitivă și un mediu liniștit și armonios acasă și la locul de muncă vor asigura condițiile necesare pentru ca organismul să poată rămâne constant în intervalul de frecvență al sănătății și echilibrului.

Frecvențele statice și sinusoidale (incoerente) produc perturbări în structurile oricărui sistem viu (om, animal sau plantă), rezultând degenerare celulară, boală și moarte. O dovedesc rezultatele obținute în urma experimentelor privind efectul muzicii asupra plantelor: atunci când sunt expuse la muzică liniștită și armonioasă (în special muzica clasică), plantele vor crește mai frumoase, mai rapid și mai viguroase, în timp ce expunerea la un stil de muzică dură și zgomotoasă (ex. hard rock) va afecta dezvoltarea lor – plantele vor produce mai puține frunze și flori, pot crește anormal și chiar pot muri. Aceleași efecte se produc și la nivelul corpului omenesc atunci când este expus unui mediu cu frecvență incoerentă.

În acest caz, nu este de mirare că există mult mai multe boli, depresie, frustrare și iritare decât acum 50 de ani! Suntem permanent înconjurați de poluare fonică și agitația urbană și suntem expuși la radiaţii ionizante, substanţe toxice, stres, anomalii geomagnetice și câmpuri electromagnetice negative produse de tehnologia modernă (radiații emise de telefoane mobile, aparatură wi-fi, calculatoare, echipamente electrice și gadgeturi, aparatură pentru investigații radiologice etc.). Toate acestea emit particule magnetice care pătrund în căile respiratorii și se răspândesc în corp, creând o acumulare magnetică toxică iar aceasta, în lipsa unei practici zilnice de curățare și protecție, produce anomalii în activitatea celulelor, care vor declanșa afecțiuni fizice, boală și moartea.

Tehnologia vibrațională

La începutul anilor 1920, cercetătorul american Royal Raymond Rife a dezvoltat un ”generator de frecvență”, cu ajutărul căruia a demonstrat că o celulă canceroasă poate fi distrusă trimițând un impuls electric identic cu frecvența electromagnetică unică a celulei respective. El a descoperit că anumite frecvențe au capacitatea de a împiedica dezvoltarea bolii, în timp ce altele pot distruge boala. Substanțele cu frecvență mai înaltă vor distruge bolile care au o frecvență mai joasă.

Ceea ce a demonstrat Rife este că fiecare afecțiune/dezechilibru în starea de sănătate are o frecvență care, la rândul ei, răspunde (rezonează) la o frecvență specifică optimă pentru dizolvarea/vindecarea sa organism.

Înglobând descoperirile științifice în domeniul fizicii cuantice, care ulterior au fost aprofundate și dezvoltate, inginerul german Paul Schmidt a inventat metoda biorezonanței, creând primul aparat de biorezonanță în anul 1976. Lui îi datorăm cunoștințele actuale privind valoarea de diagnosticare (prin mecanismul de biofeedback) și mai ales terapeutică a acestei metode, care se bazează pe legătura dintre aplicarea unei oscilații electromagnetice de foarte înaltă frecvență (megahertzi, gigahertzi, terahertzi) și proprietățile ei reglatoare asupra organismelor vii. Cu ajutorul aparatului de biorezonanță, aplicându-se pe frecvența cu câmp blocat o frecvență identică dar polarizată, câmpul patologic (bolnav) își va reveni și va permite o bună funcționare și circulație energetică la acel nivel.

Remediile naturale ca instrumente vibraționale

Natura, în minunata ei diversitate de forme și energie, ne oferă o mulțime de instrumente vibraționale care pot corecta tiparele energetice negative și, totodată, au capacitatea de a ne susține în cultivarea virtuților.

Vibrația unei plante sau a unui cristal poate fi privită ca un tipar de energie cu o structură (semnătură) specifică și unică, un sistem de energie vitală care vibrează pe diferite niveluri de frecvență și generează un anumit câmp energetic (aură). Când aceste semnături energetice rezonează cu tiparele noastre vibraționale naturale, ele pot regla disonanțele existente în corpurile noastre energetice. Acest lucru este posibil deoarece, atunci când vibrația personală (tiparul energetic personal) întâlnește un tipar mai puternic, cu o frecvență de vibrație mai înaltă, acesta din urmă va deveni modelul după care vechiul tipar este redefinit.

Semnătura vibrațională a plantelor, mineralelor, metalelor și cristalelor oferă arhitectura unei fundații stabile pe care ne putem construi matricea interioară, transformând astfel și realitatea exterioară – cu alte cuvinte, ele devin instrumente vibraționale pentru o alchimie fizică și spirituală.

Vorbim aici de faptul că frecvențele înalte de vibrație pot influența frecvențele joase, ridicând în timp nivelul vibrațional al sistemelor cu care intră în contact. Prin urmare, atunci când folosim extracte pure din plante (remedii florale Bach sau uleiuri esențiale) în scop terapeutic, acestea vor ajuta la restabilirea vibrațiilor corespunzătoare procesului de vindecare, emițând impulsurile de energie ale tiparului originar al stării de sănătate. În momentul în care corpul fizic este bolnav, inteligența sa naturală se va acorda la vibrația necesară redobândirii echilibrului. În acest caz, vibrația plantei respective și nu planta în sine este cea care a determinat revenirea la starea de sănătate, prin reechilibrarea perturbațiilor apărute în fluxul energetic al aurei. Cu alte cuvinte, principiul terapeutic constă în reinstaurarea memoriei undei vibratorii optime în sistemul energetic dezechilibrat/alterat.

Medicamentele homeopate – o altă formă de terapie energetică – sunt deopotrivă energie, vibrație și informație. Având propriul propriul tipar vibrațional, atunci când remediul ales rezonează cu frecvența organului aflat în dizarmonie, el va transforma câmpul blocat și frecvența dizarmoniei în câmp ordonat și frecvență armonică, reinstaurând starea de echilibru a organului bolnav. Prin fenomenul rezonanței se produce acel salt cuantic și informațional până la nivelul de vibrație cel mai înalt posibil pentru organismul tratat. În acest fel se eliberează energia necesară vindecării.

Nu în ultimul rând, este necesar să conștientizăm faptul că eficiența procesului de vindecare cu remedii vibraționale din plante depinde de puritatea extractelor naturale. Pe lângă proprietățile lor individuale, trebuie să avem în vedere faptul că energia plantelor diferă în funcție factori precum gradul de dezvoltare, locul în care cresc, procesele de recoltare și prelucrare folosite, condițiile de păstrare, expunerea la influențele nefaste din mediul înconjurător (radiații, lumină sau temperaturilor extreme) etc. Așadar, este foarte important să alegem extracte din plante organice, provenite din surse sigure, controlate, crescute în zone nepoluate și supuse unor procese blânde de prelucrare, care le păstrează principiile active terapeutice.

Într-un articol viitor, ultimul din seria dedicată medicinii vibraționale, vom analiza aromoterapia din perspectiva fizicii cuantice și modul în care ea acționează asupra ființei noastre, producând efecte profunde la nivelul structurilor fizice și subtile.

Surse:

https://www.edituramix.ro/blog/vindecarea-vibrationala/